Comuna Surduc este atestată documentar începând cu anul 1554 când apare sub denumirea Nahzywrdok. Mai târziu denumirea avea să capete mai multe forme: 1625 Nagi Szendok, 1630 Nagz-Szurduk, 1733 Szurduk, 1850 Szurdok, 1854 Szurduk, 1930 Surduc, 1966 Surduc.
Numele localităţii îşi are originea în configuraţia morfologică a locului (surduc=defileu, trecătoare, vale strâmtă cu versant repezi şi prăpăstioase). Surduc este punctul de trecere spre Est sau Vest prin defileul văii Someşului şi totodată o cale de acces spre Valea Gîrboului, Poiana Onţii şi pe Valea Solonei, înspre Solona, Teştioara şi Văleni.
Deşi prima atestare documentară este în anul 1554, s-au găsit referiri din anul 1544 la comuna NAGHZURDOC – din cuvântul slav SURDEC care înseamnă cot şi se trage de la faptul că în dreptul localităţii, Someşul face cea mai mare cotitură din cursul său.